20 November 2018

Operarea dronelor în noul Cod Aerian (proiect de lege)

Operarea dronelor în noul Cod Aerian (proiect de lege)

Potrivit unui comunicat emis de Ministerul Transporturilor, Guvernul a aprobat în ședința din 15 noiembrie 2018 proiectul de lege privind Codul aerian al României, elaborat de Ministerul Transporturilor împreună cu Ministerul Apărării Naționale

Noul Cod aerian urmează să creeze ”cadrul legislativ primar pentru operarea aeronavelor fără pilot la bord în spațiul aerian național”, potrivit comunicatului MT. Fiind vorba de un proiect de lege, acesta urmează să fie trimis în Parlament, iar ulterior legea aprobată de parlamentari să fie promulgată de către Președinte. Textul proiectului de Cod aerian poate fi consultat pe site-ul SGG.


Mai jos, principalele noutăți din acest proiect de Cod aerian în privința operării dronelor (aeronave fără pilot la bord):

Definirea aeronavei fără pilot la bord

Aeronavă fără echipaj de zbor la bord care poate executa un zbor în mod programat sau controlat de la distanţă; orice dispoziție a codului aerian referitoare la aeronave se aplică și aeronavelor fără pilot la bord dacă nu este specificat în mod expres altfel în textul codului.

Operarea dronei în câmp vizual direct

Operațiune de zbor cu o aeronavă fără pilot la bord în condiții meteorologice adecvate, pe durata căreia persoana care controlează aeronava de la distanță menține contactul vizual direct cu aceasta, fără alt ajutor, astfel încât zborul în cauză să se desfășoare în condiții de siguranță, să rămână clar definit față de alt trafic și față de obstacole naturale sau artificiale și să poată fi evitată o eventuală coliziune.

Operator

Pentru aeronavele fără pilot la bord, persoana care a programat zborul sau asigură controlul de la distanță al acesteia.

Obligația aducerii la sol a dronei

Operatorul unei aeronave fără pilot la bord, atunci când operează aeronava în câmp vizual direct, are obligația încetării activității de zbor și aducerii aeronavei la sol atunci când observă apropierea de zona acesteia de operare a unei aeronave cu pilot la bord.

Exceptarea de la obligația decolării şi aterizării de pe/ pe aerodromuri certificate

Aeronavele civile fără pilot la bord pot ateriza pe si, respectiv, pot decola de pe alte terenuri sau suprafețe de apă decât aerodromurile certificate dacă sunt operate în câmpul vizual direct al persoanei care controlează aeronava de la distanță, în condițiile și cu respectarea limitărilor și restricțiilor tehnico – operaționale, inclusiv de masă, stabilite pentru astfel de situații prin reglementări specifice, emise de Ministerul Transporturilor la propunerea Autorității Aeronautice Civile Române, sau prin reglementări europene.


Zborul deasupra zonelor dens populate sau a adunărilor de oameni

Este interzis zborul oricărei aeronave deasupra zonelor dens populate sau a adunărilor de oameni
organizate în aer liber, la o înălțime mai mică de 300 de metri față de orice obstacol fix, cu excepția: [...] zborurilor cu aeronave civile, respectiv, de stat, fără pilot la bord, operate în câmpul vizual direct al persoanei care controlează aeronava de la distanță și care respectă condițiile, restricțiile și limitările tehnico – operaționale, inclusiv de masă, stabilite pentru astfel de zboruri prin reglementări europene și/sau reglementări specifice emise de Ministerul Transporturilor la propunerea Autorității Aeronautice Civile Române, respectiv, prin reglementări emise de Ministerul Apărării Naționale.

Zborul deasupra obiectivelor militare

Este interzis zborul aeronavelor ultraușoare nemotorizate și al aeronavelor fără pilot la bord deasupra
obiectivelor structurilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională, cu excepția: zborului autorizat pe rută; aeronavelor deținute de aceste structuri; situației în care există un acord scris din partea conducătorilor structurilor respective; situațiilor de forță majoră.

Înființarea zonelor No Fly Zone (NFZ)

La solicitarea Ministerului Transporturilor sau a instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine
publică și securitate națională, prin ordin comun al ministrului apărării naționale și al ministrului
transporturilor pot fi înființate zone interzise pentru aeronavele fără pilot la bord.

Aducerea la sol pentru verificarea documentelor

La solicitarea personalului autorităților competente prevăzute la art. 128 alin. (1) operatorul unei
aeronave fără pilot la bord este obligat să aducă aeronava la sol, în zona indicată, în vederea verificării documentelor de certificare aferente operatorului și aeronavei.

Excepții de la obligativitatea certificatului de înmatriculare prin Ordin MT

Ministerul Transporturilor poate stabili, prin reglementări specifice, categorii și/sau tipuri de aeronave
fără pilot la bord sau aeronave ultraușoare nemotorizate care pot opera în spaţiul aerian naţional fără să deţine un certificat de înmatriculare, în baza unui certificat de identificare sau fără un astfel de certificat.

Răspunderea pentru realizarea în siguranță a zborului

In cazul aeronavelor fără pilot la bord, personalul care asigură programarea și/sau controlul de la
distanță al acestora răspunde pentru realizarea în siguranță a zborului, de la începerea și până la terminarea operațiunii de zbor, putând lua orice măsuri în acest scop.


Operarea unei drone fără documente de certificare - infracțiune 

Operarea unei aeronave fără pilot la bord de către o persoană care nu posedă documentele de certificare prevăzute de reglementările în vigoare pentru operarea aeronavei respective se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la 3 ani sau cu amendă.

Contravenții

Refuzul operatorului unei aeronave civile fără pilot la bord de a aduce aeronava la sol la solicitarea
personalului autorităților competente constituie contravenție (amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei).

Refuzul persoanei care asigură controlul de la distanţă al unei aeronave civile fără pilot la bord de a prezenta persoanelor împuternicite, în condiţiile legii, certificatul de înmatriculare sau, după caz, de identificare al aeronavei, respectiv certificatul de navigabilitate sau, după caz, documentul echivalent de navigabilitate constituie contravenție (amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei).

Read More

18 November 2018

Conversia valutară la achiziția de echipament foto din afara țării

Conversia valutară la achiziția de echipament foto din afara țării

Conversia valutară la achiziția de echipament foto din afara țării

Diferențele de curs valutar pot fi semnificative la achiziția de echipament foto din afară țării. Află ce trebuie să verifici atunci când faci plata și ce opțiuni ai pentru un curs valutar mai bun.

Să presupunem că vrem să achiziționăm o cameră foto Canon EOS 5D Mark IV de pe e-infin.com (magazin online din Marea Britanie, de pe teritoriul UE). La data acestui articol, aparatul costă 1.865 EUR. Magazinul online e-infin.com permite plata prin PayPal, o variantă de plată pe care, în general, o recomand la cumpărăturile din străinătate, având în vedere că PayPal are o politică foarte bună de protecție a cumpărătorului împotriva fraudelor - Buyer Protection.

Alimentarea contului PayPal se poate face prin:

  1. card atașat contului PayPal; sau 
  2. adăugarea de fonduri prin Trustly (Add funds using Trustly)

1. Prin card atașat contului PayPal

În momentul în care se face plata prin PayPal, dacă nu sunt fonduri suficiente în contul de EUR, din PayPal, se vor trage fondurile de pe cardul atașat. Asumând că am atașat un card în RON, trebuie să se facă conversia valutară din RON în EUR, existând două variante în acest sens:

Plata în RON. PayPal va face conversia RON/EUR (implicită)


Plata în RON. PayPal va face conversia RON/EUR

Plata în EUR - emitentul cardului va face conversia RON/EUR.


Plata în EUR - emitentul cardului va face conversia RON/EUR.
În cazul variantei a doua, lucrurile sunt mai complicate, în sensul că decontarea diferă de la bancă la bancă, însă, în general, cursul este mai avantajos pentru cumpărător decât cel oferit de PayPal. Ca punct orientativ pentru cursul de decontare se poate verifica cursul spot RON/EUR (banca vinde EUR). Mai multe detalii despre cum se decontează plățile la plata cu cardul în străinătate aici.


2. Alimentarea contului de PayPal prin Trustly 

O variantă mai puțin cunoscută, dar care, de obicei, asigură un curs foarte apropiat de cel comunicat de BNR, este cea prin care contul de PayPal este alimentat (prepay/topup) cu fonduri prin Trustly. Această metodă presupune să aveți internet banking la una din următoarele bănci locale: UniCredit Bank, Banca Transilvania, CEC Bank, ING Bank, BCR sau Raiffeisen Bank.

Alimentarea contului de PayPal prin Trustly

La data scrierii acestui articol, cursul obținut prin Trustly a fost de 4,6662 RON pentru 1 EUR, față de 4,9010 RON pentru 1 EUR (cusul implicit oferit de PayPal). Un simplu calcul, ne arată că la achiziția unui Canon 5D IV cumpărătorul face o economie de 438 RON. Mai jos, o comparație cu toate cursurile de schimb:

Comparație la data de 19 noiembrie 2018 (ora 16:00). Curs BNR 4.6639
Comparație la data de 19 noiembrie 2018 (ora 16:00). Curs BNR 4.6639

Cu toate acestea, trebuie reținut că această comparație este orientativă, clasamentul putându-se schimba în funcție de momentul plății și de alți factori (eg. decontarea în zile diferite, politica băncii dvs. etc) și că trebuie să vă informați și să comparați cursurile valutare de fiecare dată când achiziționați echipamentul foto din străinătate.

Dacă știți și alte metode prin care se poate obține un curs valutar avantajos, nu ezitați să lăsați un comentariu mai jos.

Read More

16 November 2018

Plagiatul în fotografie? Diferența față de încălcarea drepturilor de autor

Plagiatul în fotografie? Diferența față de încălcarea drepturilor de autor

Plagiatul în fotografie? Diferența față de încălcarea drepturilor de autor

Expresii ca ”plagiat foto” sau ”plagierea unei idei sau a unui concept fotografic” sunt des întâlnite pe grupurile de discuții foto. Cu toate astea, termenul de plagiat nu există în legislația privind drepturile de autor. Voi prezenta mai jos sensul tehnico-juridic al termenului de ”plagiat” și principalele diferențe față de ”încălcarea drepturilor de autor”.

Termenul ”plagiat” este definit în legislația românească prin dispozițiile art. 4 alin. (1) litera d) din Legea 206/2004 (privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare) ca fiind: expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale.

Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe nu definește și nu utilizează termenul  ”plagiat”.

În limbajul comun (chiar și în DEX), termenul ”plagiat” se referă la fapta de însușire (integrală sau parțială) a unei opere literare, artistice sau științifice și de prezentare drept creație personală. Or, din punct de vedere al Legii dreptului de autor, astfel de faptă ar echivala cu încălcarea paternității operei, atribut moral al dreptului de autor, conform art. 10.


Plagiatul în fotografie

Din definiția legală de mai sus rezultă că termenul tehnico-juridic de ”plagiat” este incorect folosit în limbajul colocvial/foto cu sensul juridic de ”încălcare a drepturilor de autor”, în principal, pentru următoarele argumente:
  • Fapta de încălcare a dreptului de autor poate fi săvârșită de orice persoană (inclusiv un fotograf), pe când plagiatul poate fi săvârșit numai de personalul implicat în activități de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare (inclusiv cadre didactice și doctoranzi), deci nu de un fotograf.
  • Plagiatul are în vedere operele scrise, în contextul activităților de cercetare, dezvoltare și inovare, pe când încălcarea drepturilor de autor are în vedere orice opere de creație originale (inclusiv, fotografia ca operă artistică).
  • Dreptul de autor nu protejează ideile sau conceptele (art. 9), pe când definiția plagiatului are în vedere preluarea ideilor. 
Cu privire la acest ultim punct, trebuie precizat faptul că în materia plagiatului nu se reglementează o ”exclusivitate” asupra ideilor sau conceptelor, ci se sancționează preluarea fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale. Deci, și din acest punct de vedere este greșită atitudinea unor fotografi care își arogă exclusivitatea pe o idee/concept fotografic. Un ”plagiat de concept fotografic” constând în preluarea ideilor/conceptului care au stat la baza unei fotografii anterioare, nu reprezintă o faptă de încălcare a dreptului de autor și eventualele pretenții de despăgubire ar fi respinse de instanța de judecată.

În concluzie, plagiatul este reglementat în România ca abatere de la buna conduită în contextul activităților de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și de inovare. Din punct de vedere juridic, plagiatul nu echivalează cu încălcarea dreptului de autor și, prin urmare, fotograful nu poate comite o faptă de plagiat (în sensul termenului tehnico-juridic) prin preluarea unei idei sau a unui concept fotografic de la un alt fotograf.

Read More

13 November 2018

6 surse legale de imagini (infografic)

6 surse legale de imagini (infografic)

6 surse legale pentru imagini (infografic)

Fotografiile din online nu sunt "la liber". Mai jos, 6 surse legale de imagini prin care poți evita problemele legale și reputaționale referitoare la încălcarea drepturilor de autor în online.

Un procent covârșitor din toate informațiile transmise creierului nostru sunt vizuale. Oamenii își aduc mai ușor aminte de informația vizuală decât de cea scrisă. Comunicarea vizuală implică în online folosirea unor imagini. Însă, faptul că o imagine sau o fotografie se potrivește cu mesajul comercial pe care vrei să-l transmiți nu înseamnă că ești automat îndreptățit să o și folosești. Autorul (eg. fotograful, artistul vizual) sau titularii drepturilor de autor (eg. angajatorul, cel care angajează autorul) te pot da în judecată pentru încălcarea drepturilor de autor, iar un astfel de proces poate reprezenta un imens risc legal și reputațional pentru afacerea ta.

Mergi la rezumatul vizual al acestui articol: infografic

S.1 - Sursele proprii

Desigur, cea mai simplă modalitate de a fi sigur că deții toate drepturile de autor asupra imaginilor este să le creezi chiar tu. Legea drepturilor de autor nu condiționează calitatea de autor al unei imagini artistice de calitatea de artist sau profesionist, astfel că și un amator se bucură de aceeași protecție a drepturilor de autor.

Din punct de vedere al drepturilor de autor, ideile nu sunt protejabile, ci numai forma concretă de exprimare (fotografia). Cu toate acestea, copierea conceptului fotografic din spatele unei fotografii, pe lângă problemele reputaționale, ridică și chestiunea lipsei de originalitate, deci și lipsa protecției prin dreptul de autor.

Dacă fotografiezi persoane, trebuie să obții și să păstrezi dovada acordului lor (model release). Nu uita că pentru activitățile care implică minori, pe lângă acordul părinților, este nevoie și de respectarea unor obligații legale suplimentare (eg. program limitat, nota de informare depusă de către părinţi/reprezentantul legal al copilului la serviciul public de asistenţă socială de la domiciliul copilului etc).

S.2 - Angajează un fotograf

Poți angaja un fotograf in-house sau încheia un contract de servicii foto. În ambele cazuri, este important să precizezi drepturile transmise, modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii, precum și remunerația autorului.

În lipsa unor prevederi exprese în privința operelor fotografice se aplică prezumția art. 87 alin. (2) din lege, în sensul că ”drepturile patrimoniale asupra operei fotografice ce a fost creată fie în executarea unui contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă că aparțin pentru o perioadă de 3 ani celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel”.

S.3 - Domeniul public

Drepturile patrimoniale de autor se bucură de o protecție limitată în timp. Trebuie să reții însă faptul că durata de protecție poate fi diferită de la o jurisdicție la alta.

În România durata de protecție înainte de 24 iunie 1996 (intrarea în vigoare a Legii drepturilor de autor) era:

  • 10 ani de la apariție cu privire la autorul unei serii de fotografii artistice; 
  • 5 ani de la apariție cu privire la autorul de fotografii artistice separate.

Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare (24 iunie 1996) a prezentei Legi privind dreptul de autor și pentru care nu au expirat termenele de protecție calculate conform procedurilor legislației anterioare se prelungește până la termenul de protecție prevăzut în prezenta lege.

Cu alte cuvinte, fotografiile individuale realizate și publicate înainte de 24 iunie 1991 și seriile fotografice artistice realizate și publicate înainte de 24 iunie 1986 nu mai beneficiază de protecția drepturilor de autor, în România.

S.4 - Licențele libere

Licențele libere (eg. Creative Commons) permit preluarea imaginilor, publicate sub aceste licențe, fără a fi nevoie de contactarea autorului sau de remunerarea acestuia. Cel mai des întâlnite sunt licențele Creative Commons.

Toate licențele Creative Commons (CC) pun preț pe paternitatea operelor (creditarea autorilor). Asta înseamnă că ești obligat să menționezi sursa și autorul imaginii, altfel încalci licența și, implicit, legile privind dreptul de autor / copyright. În funcție de licența aleasă de autor, pot exista și alte restricții pe care trebuie să le respecți (eg. pentru CC BY-NC-ND, ești obligat să menționezi sursa și autorul, să folosești numai pentru scopuri necomerciale și să nu modifici imaginea originală).

S.5 - Cere permisiunea

Există fotografi dispuși să-și dea acordul pentru utilizarea unor imagini în proiecte mici, caritabile sau non-profit, fără a cere neapărat o remunerație în bani. Publicitatea sub diferite forme (eg. backlink către site-ul fotografului, promovarea în materiale publicitare etc.) poate fi o contraprestație rezonabilă în astfel de situații în care valoarea comercială a unei imagini este redusă.

Cu toate acestea, nu toți fotografii privesc cu ochi buni astfel de propuneri. Așa că nu ar trebui să abuzezi de bunăvoința unor fotografi și nici să apelezi la această modalitate atunci când disproporția de contraprestație este vădită (eg. fotografia are o valoare comercială foarte mare raportat la promovarea oferită la schimb fotografului). De asemenea, trebuie să ții cont de faptul că promovarea în sistem barter poate ridica și probleme de natură fiscală.

Dacă totuși ai contactat fotograful și el a fost de acord cu utilizarea fotografiei, asigură-te că, din corespondența cu acesta, rezultă clar acceptul lui, scopul, durata și alte condiții solicitate de fotograf. Păstrează corespondența pentru a nu avea surprize ulterioare neplăcute.

Permisiunea de a folosi imaginea nu implică și permisiunea de a transforma opera (în opere derivate), așa că este recomandat să menționezi dacă ai nevoie de modificarea ei (eg. schimbarea cromaticii, decupaj etc).

Creditează autorul. Chiar dacă autorul nu a cerut expres acest lucru, din curtoazie și pentru a proteja paternitatea operei, trebuie să creditezi autorul. Lipsa creditării autorului duce la situații aberante în media românească în care o altă publicație preia imaginile și creditează sursa intermediară (eg. site x, facebook, youtube), în loc să crediteze autorul și sursa primară.

S.6 - Foto stock  

Există foarte muți fotografi care își licențiază fotografiile prin intermediul site-urilor de fotografie de stock. Piața este la nivel global, iar imaginile pot fi licențiate la orice oră din zi sau din noapte. În plus, concurența acerbă dintre site-urile de stock și oferta abundentă de imagini de stock au dus la scăderea dramatică a prețurilor de licențiere. Cel mai des întâlnite licențe sunt Royalty Free (RF) și Rights Managment (RM).

În cazul licențelor Royalty Free (RF) se plătește o singură taxă (sub forma unei taxe per imagine/set de imagini sau abonament), fără a fi nevoie să se plătească taxe variabile în funcție de utilizare, volum sau perioadă de utilizare. Cele mai cunoscute site-uri de fotografie de stock licențiate RF sunt Shutterstock și Adobe Stock (Fotolia).

În cazul licențelor RM, licența permite o utilizare unică a fotografiei, așa cum este specificată de licență. Cea mai cunoscută agenție care oferă licențe RM pentru fotografii și conținut video este Getty Images. Site-ul pune la dispoziție chiar și un calculator care, în funcție de mai multe criterii (scop, durată, teritoriu), dă o cotație de preț pentru astfel de licențe.

Fie că este vorba de licențe RF sau RM, este bine să citești cu atenție termenii și condițiile de licențiere. De exemplu, licența standard de la Shutterstock nu permite mai mult de 500.000 de reproduceri fizice, fiind nevoie de o licența superioară pentru ce depășește (Enhanced License). A se vedea aici comparația dintre licența standard și cea Enhanced.

Rezumatul vizual al acestui articol


6 surse legale pentru imagini (infografic)

Read More

06 November 2018

Dreptul de autor în fotografie: înstrăinarea negativului foto

Dreptul de autor în fotografie: înstrăinarea negativului foto


Înstrăinarea negativului foto - o dispoziție anacronică în era fotografiei digitale

Știți ce este un răboj (pl. răbojuri sau răboaje - în exprimarea Codului Civil de la 1864)? Este o bucată de lemn pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite învoieli între părți (banii datorați, numărul vitelor etc.). Din punct de vedere juridic, răbojurile erau o formă primitivă de contract pentru că înțelegerea dintre părți era însemnată, prin crestături, pe bucăta de lemn care se despica în două, fiecare parte păstrând o bucată de lemn (răboj). Când crestăturile după amândouă bucăți erau egale și corelative, puteau fi un mijloc de probare în instanță.

Legătura dintre răbojuri și negativele foto este că ambele puteau face dovada unui raport juridic și că... nimeni nu le mai folosește în ziua de astăzi.


Probabil că sunt foarte mulți fotografi profesioniști tineri care nu au văzut sau care nu au pus mâna pe un film foto în viața lor și asta nu e o rușine, ci pur și simplu reflectă schimbările tehnologice din domeniu.

Deși Legea dreptului de autor are o vechime de peste 22 de ani și a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului, dispoziția referitoare la negativul foto se încăpățânează să rămână în Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Astfel, actualul art. 87, alin (3) prevede că: Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.

Înstrăinarea negativului foto a fost gândită ca o excepție de la formalitatea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor care trebuie să prevadă expres drepturile transmise, modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii, precum și remunerația. La mijlocul anilor 90, legiuitorul a gândit că, în anumite domenii de activitate, fotograful și clientul nu ar fi avut timp să încheie un contract scris.

Cel mai probabil, legiuitorul a avut în vedere specificul relațiilor din presa scrisă a acelor vremuri, considerând că în situațiile în care fotoreporterii au fost remunerați ar fi inechitabil ca ei să vină ulterior cu pretenții suplimentare, invocând lipsa unui contract scris cu privire la cesiunea drepturilor de autor asupra fotografiilor.

Cum se mai aplică aceste dispoziții la digital?

În lipsa unei practici a instanțelor de judecată, spectrul de interpretare este foarte larg. S-ar putea susține că este o dispoziție pur și simplu căzută în desuetudine care nu se mai aplică digitalului. Alții, dimpotrivă, ar putea specula că fișierul nedemozaicat (.raw/.nef) este echivalentul tehnic al negativului din fotografia analogică. Împotriva acestei susțineri s-ar putea aduce contraargumentul că negativul foto are un suport material, iar legiuitorul a avut în vedere în 1996 înstrăinarea suportului material original împreună cu opera fotografică. Într-o asemenea situație echivalentul negativului ar fi considerat fișierul realizat de camera foto pe suportul de înregistrare. Această situație ridică, la rândul său, probleme în sensul că niciun fotograf nu păstrează pozele pe carduri, iar acestea sunt refolosite.

Din cele de mai sus, se vede cu ușurință că această reglementare nu a mai ținut pasul cu evoluția tehnologică, iar legiuitorul ar trebui să intervină fie prin abrogarea ei, fie prin dispoziții clare aplicabile în domeniul digital. Până la o asemenea modificare, fotografii ar trebui să se gândească de două ori înainte de a trimite fișierele originale (din cameră) la client, pentru a evita o situație în care clientul să-i opună aceste dispoziții legale.

Read More