Drone: Știri alarmiste după un controversat test de coliziune cu aripa unui avion

Un studiu realizat de Institutul de Cercetare al Universităţii Dayton (UDRI)  sugerează o adevărată catastrofă provocată de dronele de mici dimensiuni atunci când intră în coliziune cu aripa unui avion.

Captură YouTube - (c) Institutul de Cercetare al Universităţii Dayton (UDRI)

Cercetătorii UDRI au simulat o coliziune dintre o dronă civilă şi aripa unui avion de mici dimensiuni Mooney M20. Drona folosită în teste este un model DJI Phantom 2.

La impact, drona face o gaură în aripa avionului, intrând apoi complet în aceasta.

Controversele au apărut imediat după publicarea studiului, chiar pe youtube fiind mulți utilizatori care au observat că drona folosită în test nu are elicele atașate, care, într-o situție reală de zbor, ar fi putut atenua impactul sau chiar devia drona din apripă.

De asemenea, se critică viteza de zbor simulată (383km/h), dublă față de viteza normală a avioanelor de linie din zonele în care ar putea să se intersecteze cu astfel de drone de mici dimensiuni.

Producătorul de drone DJI a emis un comunicat în cursul zilei de ieri în care a solicitat retragerea videoclipului de pe YouTube și a postării de pe blogul UDRI, considerându-le înșelătoare:

UDRI a pus în scenă un scenariu de neconceput în viața reală, la o viteză mai mare decât viteza maximă combinată a dronei și a avionului, care este, de asemenea, mai rapidă decât cea din ghidul de testare al Administrației Federale a Aviației din SUA (FAA). UDRI nu a dezvăluit metodologia de testare sau datele obținute și, deși a recunoscut că un test similar cu o pasăre simulată a provocat "daune mai evidente", a promovat doar videoclipul care arăta daune produse de drona DJI.

Într-o scrisoare adresată cercetătorului principal UDRI, vicepreședintele departamentului juridic al DJI a declarat că UDRI "a creat și a promovat un video care în mod fals susține că prezintă o condiție periculoasă reprezentată de unul dintre produsele noastre. ... Comentariile dvs. publice prezintă, în mod deliberat, un eveniment complet improbabil, dacă nu chiar imposibil, ca un risc obișnuit cu care se confruntă în mod obișnuit piloții avioanelor".

În ciuda controverselor legate de acest test și a poziției DJI, presa din întreaga lume (inclusiv din România) s-a grăbit să preia știrea inițială a UDRI sub titluri alarmiste, fără a exprima controversele sau poziția DJI.

Asemenea știri alarmiste într-o perioadă în care, atât la nivel european, cât și la nivel național, se încearcă reglementarea dronelor, produc un mare deserviciu domeniului. Reglementarea disproporționată în domeniu dronelor, pe lângă faptul că nu contribuie la scopul declarat (ie. siguranța), frânează spiritul antreprenorial și dezvoltarea produselor și serviciilor în care se pot integra dronele, așa cum am arătat, împreună cu ceilalți semnatari, în Scrisoare deschisă: Modificarea legislației dronelor în România.

Dreptul de autor în comunism. Ce drepturi aveau fotografii?

În comunism, dar și 6 ani după Revoluție, dreptul de autor asupra operelor (literare, artistice, științifice sau alte asemenea opere de creație intelectuală), create pe teritoriul României, a fost garantat autorilor în condițiile Decretului nr. 321/1956 privind dreptul de autor.

Acesta a fost în vigoare timp de 40 de ani, de la 27 iunie 1956 până la 23 iunie 1996, fiind abrogat și înlocuit abia în 1996 prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Ce drepturi aveau autorii?

Similar cu Legea 8/1996, autorii aveau două categorii de drepturi: morale și patrimoniale (de a trage foloase patrimoniale). Astfel, conform art. 3 din Decret, autorul avea: 

1. dreptul de a aduce opera la cunoștința publicului;
2. dreptul de a fi recunoscut autor, opera putând să apară, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia sau fără indicarea de nume;
3. dreptul de a consimți la folosirea operei de către alții și de a cere încetarea actelor de folosire săvârșite de alții fără consimțământul său;
4. dreptul la inviolabilitatea operei și la folosirea ei în condiții potrivite cu natura operei, ținând seama de imprejurări;
5. dreptul de a trage foloase patrimoniale din: a) reproducerea și difuzarea operei; b) reprezentarea sau executarea operei; c) din orice alt mod de folosire licită a operei;
6. dreptul la reparație patrimonială în caz de folosire fără drept a operei.

Spre deosebire de legislația actulă, în comunism nu era permis ca dreptul de autor să fie înstrăinat (cesionat) prin acte între vii. El se transmitea în cazul morții autorului către moștenitori, în măsura prevăzută de lege. Exercițiul drepturilor patrimoniale de autor putea fi cedat, însă numai pe timp limitat.

Care era durata drepturilor de autor pentru fotografi?

Deși pentru celelalte categorii de autori (eg. scriitori, compozitori, pictori etc.), folosinta drepturilor patrimoniale era recunoscută autorului pe tot parcursul vieții autorului, creativitatea fotografilor nu se bucura de aceași recunoaștere din partea statului comunist.

Astfel, coform art. 7 din Decret, autorul nu avea folosința drepturilor patrimoniale decât: [..] b) pe termen de 10 ani de la aparitie cu privire la autorul unei serii de fotografii artistice; c) pe termen de 5 ani de la aparitie cu privire la autorul de fotografii artistice separate.

Prin noțiunea de "apariție" se avea în vedere aducerea la cunoștința publicului a operei sau valorificarea acesteia  prin reproducere sau  difuzare, așa cum au apreciat instanțele de judecată.

Ce se putea fotografia fără acordul altor autori?

Erau permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, dar cu menționarea autorului și cu precizarea locului unde se gasește originalul:

• transpunerea operelor de pictură, gravură, desen, sau a altor opere de arta plastica prin sculptura, ori a operelor de sculptura prin pictura, gravura, desen și altele de acelasi gen, dacă operele rezultate nu se valorificau;
• reproducerea în alte dimensiuni a operelor de artă plastică așezate în piețele publice, muzee, pinacoteci sau alte locuri publice cu incuviintarea organelor de conducere ale acestora; cu toate acestea cel care valorifica aceste reproduceri era obligat sa plateasca autorului remunerația cuvenită însă numai daca ele aveau ca obiect principal opera de artă ca atare;

Fotografiile de serviciu

Fotografiile artistice care erau create de autorul salariat al unei organizații socialiste în cadrul obligațiilor rezultând din raportul său de muncă, puteau fi folosite de acea organizație pentru scopuri strins legate de activitatea sa, fără consimțământul autorului, cu plata remunerației stabilite pentru aceste cazuri și cu respectarea tuturor celorlalte drepturi de autor. 

Timp de 2 ani de la nașterea dreptului de autor, fotografiile nu puteau fi folosite de o alta persoană decât cu incuviințarea organizației în al carui serviciu a fost creată. 

Opera era considerată creată în cadrul obligațiilor ce rezultă pentru autor din raportul său de muncă,  dacă asemenea obligații erau menționate în contractul de muncă sau daca ele rezultau din nomenclatorul de funcții ori din planul tematic al organizației sau din alte normative aplicabile în unitate cu caracter obligatoriu pentru angajat.

Copyright: Cum a evoluat durata de protecție în SUA

Pe YouTube, am găsit o prezentare interesantă realizată de CGP Grey asupra evoluției duratei protecției a copyright-ului în Statele Unite ale Americii.  

Astfel, aflăm că la 1790 durata de protecție era de 28 ani (14 ani cu posibilitatea de prelungire, pentru o singură dată, cu încă o perioadă de 14 ani).

În prezent, durata de protecție conferită autorilor în Statele Unite este, la fel ca și în România / restul UE, pe toată durata de viață a autorului plus 70 de ani după moartea autorului (pentru succesorii acestuia).

Copyright: Cum a evoluat durata de protecție în SUA (CC BY-SA 3.0*)

De asemenea, în acest video, la minutul 3.16, găsim una din criticile frecvente aduse sistemului de copyright de către susținătorii curentului ”free culture”, respectiv cazul imperiului Walt Disney, clădit (și) pe opere ale căror durată protecție a expirat. Un astfel de exemplu este ”Alice în țara minunilor”, de Lewis Carroll, publicat în 1865, după care Walt Disney a creat în 1951 filmul animat și personajele celebre, opere derivate care beneficiază de protecția copyright și de prelungirile duratei de protecție.

--
*Graphic Remix under CC BY-SA 3.0, based on a image by Vectorization: Clorox, Original image: Tom Bell. [CC BY-SA 3.0 ], via Wikimedia Commons

Drone laws in Romania. General Rules for Flying a Drone in Romania

Based on the public information on the Romanian Civil Aviation Authority (AACR) official website, here are the most important rules to know for flying a drone in Romania.

General Rules for Flying a Drone in Romania (2018)

- In Romania, drones irrespective of their weight and configuration are assimilated to "civil aircraft" as per the Romanian Aviation Code. To fly a drone in Romania, you must register it with the Romanian Civil Aviation Authority (AACR). AACR issues an Identification Certificate (Costs: 90 Euro + VAT).

- However, drones with a maximum take-off weight equal or less than 500 grams (1.10 pounds) are no longer required to hold a AACR identification certificate. If your drone exceeds the maximum take-off weight of 500 grams and your drone is already registered in other EU member state, you do not need to register again with AACR.

-  In addition to registering, each flight must be pre-approved by the Air Operations Center / the National Defense Ministry (COAP / MApN): +40 21 315 0105 / e-mail: fdex[at]roaf.ro. The following information is required by COAP / MApN: flight date, aircraft type, aircraft identification (YR-DXXXX), aircraft operator name, flight area (area defined by a point and a radius or point - Google Maps latitude and longitude Map, for example), flight altitude and flight time (start time and end time).

-  To conduct aerial photography / videography / mapping, an application must be submitted to and approved by the Ministry of Defense (MApN).

- Taking-off / landing of drones in city areas (buid-up area) and flying over densely populated areas and crowds of people is prohibited, unless a special prior authorisation is obtained.

- For drones with a maximum take-off weight equal or more than 20 kilograms (44.09 pounds), insurance is mandatory.

Romania Drone Regulations (UAV / UAS):

1. Decision no. 912/2010 for the approval of the procedure for the authorisation of flights in the national airspace as well as the conditions under which the take-off and landing of civil aircraft may also be performed on / on other land or water surfaces than certified aerodromes; (Official Gazette, Part I No. 633 of 08.09.2010);
2. RACR IA "Registration of Civil Aircraft";
3. RACR AZAC "Flight Admissibility of Certain Civil Aircraft Categories";
4. RACR OPS LAAG "Aircraft and general aviation";
5. DN 14-02-001 "Issuing of Identification Certificates for Unmanned Civil Aircraft (UAV)" Edition 1 / Edition 2 /

Glossary:

UAV - Unmanned Aerial Vehicle

UAS - Unmanned Aerial Systems

Dreptul de Autor vs. Creative Commons - care este diferența?

Pentru că am primit întrebări de la prieteni fotografi, m-am gândit să explic ce sunt licențele Creative Commons, cu ce diferă de drepturile de autor (copyright) și cum pot fi ele folosite de fotografi. La finalul articolului este și un infografic cu principalele caracteristici relevante pentru fotografi.

Care este diferența între Dreptul de Autor (Copyright) si Creative Commons

O licență Creative Commons reprezintă cadrul contractual standardizat creat de organizația non-profit Creative Commons pentru a ușura partajarea creațiilor intelectuale (eg. fotografii). Știu că este confuzant pentru mulți fotografi să le spui că este vorba de un contract, deși nu se semnează nimic, însă juridic se realizează un acord de voințe prin aderarea părților (fotograful și partea licențiată) la termenii și condițiile Licențelor Creative Commons.

Scopul acestor Licențe este de a ușura partajarea operelor, însă trebuie precizat că acestea funcționează tot în cadrul legal referitor la dreptul de autor. Nu sunt două sisteme paralele, ci un cadru contractual care funcționează sub "umbrela" reglementărilor privind dreptul de autor (copyright).

Cum au apărut Licențele Creative Commons

Dreptul de autor protejează și recunoaște opera de creație intelectuală, independent de aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei (chiar în formă nefinalizată). Drepturile conferite autorilor sunt destul de vaste, întrucât au fost gândite pentru a proteja autorii împotriva furtului intelectual. 

Reversul medaliei este că această protecție vastă a îngreunat și a făcut costisitoare acordarea/obținea de autorizații pentru utilizarea operelor protejate, fapt care, în final, a avut repercusiuni asupra întregii societăți (prin faptul că unele opere nu mai ajung la cunoștința publică), dar și asupra autorilor (în special celor debutanți) ale căror lucrări rămân în anonimat.

Licențele Creative Commons au apărut tocmai pentru că nu toți autorii își doresc să beneficieze de protecția extinsă a drepturilor de autor (Toate drepturile rezervate), ci doresc o abordare mai echilibrată (Unele drepturi rezervate) care să asigure un mod simplu și standardizat de autorizare prin care opera să devină accesibilă unui public cât mai larg.

Ce au în comun licențele Creative Commons

Există 6 licențe Creative Commons, toate având câteva caracteristici importante în comun. Fiecare licență îi ajută pe creatori să păstreaze drepturile de autor, permițând în același timp altora să utilizeze operele - cel puțin în scopuri non-comercial. Toate licențele Creative Commons pun preț pe paternitatea operelor (creditarea autorilor). 

Toate licențele Creative Commons funcționează la nivel mondial și sunt valabile pe toată durata de protecție a drepturilor de autor (deoarece sunt construite pe drepturi de autor). Aceste caracteristici comune servesc drept linie de bază, în plus față de care autorii pot alege să acorde permisiuni suplimentare pentru munca lor.

Caracteristicile fiecărei licențe în parte sunt rezumate aici (ver. 4.0):

CC BY = Attribution only / Menționarea autorului
CC BY-ND = Attribution-NoDerivatives / Menționarea autorului - Fără opere derivate
CC BY-NC-ND = Attribution-NonCommercial- NoDerivatives / Menționarea autorului - NonComercial - Fără opere derivate
CC BY-NC = Attribution-NonCommercial / Menționarea autorului - NonComercial
CC BY-NC-SA = Attribution-NonCommercial- ShareAlike / Menționarea autorului - NonComercial - Partajare identică
CC BY-SA = Attribution-ShareAlike / Menționarea autorului - Partajare identică

Cum pot fi folosite licențele Creative Commons de către fotografi

Fotografii pot publica imagini din portofoliul personal, sub una din cele 6 licențe Creative Commons, pe blogurile personale, pe unele rețele de socializare, pe Wikipedia etc. sau licenția poze unor fundații și asociații. Pe lângă scopul caritabil, fotografii pot obține astfel o expunere mediatică mai bună.

Taking photos of the Palace of Parliament can be considered illegal

Photographic reproduction of buildings and artworks permanently placed in public places must be in accordance with good practice, must not conflict with the normal exploitation of the work and not prejudice the author or right holders. However, these provitions do not apply when the image of the work is the main subject of such reproduction and / or the reproduction is used for commercial purposes.

The heirs of Anca Petrescu, the architect of the colossal building in Bucharest, known during the communism as the House of the Republic or the People's House (currently named the "Palace of the Parliament", because it is the seat of the Parliament of Romania), sued the Chamber of Deputies (Inferior Chamber of the Romanian Parliament) for using the image of the iconic building without authorization, according to ProTV. In addition to the copyright infringement, the heirs also claim the alleged infringement of other intellectual property rights, as the architect Anca Petrescu registered during her life several trademarks depicting the Palace of the Parliament from different angles.

"Anyone using the image with the Palace of the Parliament must ask for our authorization and pay us a fee of two percent as consideration for our intelectural property rights" said Cristina Petrescu, the architect's daughter for ProTV.

The incredible situation was summed up by the former President of the Chamber of Deputies, Valeriu Zgonea:

"The image of a building [ie. Palace of the Parliament] for which Romanians have contributed for years does not belong to the Romanian State, but to a natural person and to her heirs, because the Romanian State has failed to solve this problem for years. If you want to take a photo with the Romanian Parliament building, then the heirs of the ahitect sue you for intelectual property rights infringement. [...] We are the only Parliament in Europe or maybe in the entire World that can not sell suvenirs because of this intellectual property issue" said Valeriu Zgonea in 2016 for dcnews.

How this came about?

There are many causes which originate before the Romanian Revolution in 1989 (eg. absence of a written contract addressing these matters between the architect of House of the Republic and the Romanian State - the beneficiary of the work), but there are also errors of the Romanian politicians after the Revolution, because they have not understood the importance of the "Freedom of Panorama".

The concept of the "Freedom of Panorama" derives from the German word Panoramafreiheit and it is a limitation of copyright allowing for e.g making and sharing photos / videos, or other works (drawings, paintings, etc.) of buildings, sculptures or other works of art, permanently placed in public space and for which the author has already been remunerated from public funds.

The "Freedom of Panorama" has been inconsistently implemented in the national jurisdiction of EU Member States as a result of Directive 2001/29/ EC (the InfoSoc Directive) which allowed the Member States to introduce or not exceptions or limitations from copyright in this respect (Article 5 (3) (h) of the InfoSoc Directive). While Germany and UK allow the incorporation of such works in panoramas without any restrictions, other Member States allow only non-commercial purposes and/or when the works is not the main subject of panorama. Unfortunately, the new EU copyright reform does not address this inconsistence between national jurisdictions in EU.

In Romania, according to article. 35 (1) of Law 8/1996 on copyright and related rights (Republication, 2018) "It is allowed, without the author's authorization and  with no fee to be due, the following uses of a work, previously made available to the public, provided that they comply with good practice, do not conflict with the normal exploitation of the work and do not harm the author or its copyright holders: ... (f) reproduction, excluding any means directly related to the work, distribution or communication to public of a image of a arhitectural works, plastic, photographic or applied art, permanently located in public places, except where the image of the work is the main subject of such reproduction, distribution or communication and it is used for commercial purposes".

The above article is quite ambiguous in Romanian language, being susceptible to two meanings:

1. The authorization/remuneration of the author is required if the image of the work is the main subject of the panorama AND it is used for non-commercial purposes. (both conditions need to be met)
2. The authorization/remuneration of the author is required if the image of the work is the main subject of the panorama OR it is used for non-commercial purposes. (at least one condition needs to be met)

According to the Law 8/1996, a  commercial purpose is when there is a direct or indirect economic or commercial advantage (Article 193 (7) of Law No 8/1996). It's easy to notice that this definition is quite broad and greatly reduces the scope of use to that extent a simple image upload in the social media (even by a natural person) can be seen as an economic advantage (eg. pursuing to obtain promoting, generating traffic, monetizing, etc.).

In conclusion, the Romanian lawmaker opted to exclude from the "Freedom of Panorama" the situations in which the image of a work is the main subject (which is the case at hand it's quite imposible to met given the colossal Palace of the Parliament)  AND/OR (?) the panorama is used for commercial purposes. The irony makes this regulation turned back against the Romanian lawmaker (ie. Chamber of Deputies) in its trials with the heirs of the arhitect.

Whatever the outcome of the trials would be, the copyright law uncertainty and the need to have real "Freedom of Panorama" in Romania remain.

If you have additional information or have a different opinion regarding this article, feel free to use the comments form below.

-
Image: Romanian Palace of the Parliament under construction, by Scott Edelman [Public domain], via Wikimedia Commons

Mai poate fi fotografiată Casa Poporului?

Conform legislației actuale, reproducerea fotografică a unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, trebuie să fie conformă bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare. De asemenea, sunt excluse cazurile în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri și/sau dacă este utilizată în scopuri comerciale.

Așa cum probabil ați auzit din mass-media, moștenitorii Ancăi Petrescu, arhitecta Casei Poporului (Palatul Parlamentului), au dat în judecată Camera Deputaţilor pentru folosirea fără drept a imaginii Casei Poporului. Pe lângă încălcarea drepturilor de autor, moștenitorii invocă și încălcarea unor drepturi conferite de alte legi din domeniul proprietății intelectuale, întrucât arhitecta Anca Petrescu înregistrase la OSIM mai multe mărci care înfățișează din diferite unghiuri clădirea Palatului Parlamentului.

"Orice [re]produce cu imaginea Casei Poporului, Palatului Parlamentului, trebuie să se producă cu acordul nostru din punct de vedere al imaginii. Și apoi exploatarea imaginii duce şi la acel doi la sută pentru persoana care deţine imaginea”, a explicat fiica arhitectei, Cristina Petrescu, pentru ProTV.

Situația incredibilă în care s-a ajuns este rezumată chiar de fostul președinte al Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea:

"O construcție  la care românii au cotizat ani de-a rândul ... [n.n. imaginea] nu aparține statului român, ci unei persoane fizice. Imaginea Parlamentului a fost înregistrată și aparține unei persoane fizice și moștenitorilor săi pentru că statul român, în acest moment, are o problemă pe care nu a rezolvat-o de foarte mult timp. Dacă vrei să faci o fotografie cu Parlamentul României, atunci familia respectivă vă dă în judecată și trebuie să îi dați drepturi. Este vorba de cabinetul de arhitectură al fostei doamnă deputat Anca Petrescu. [...] Suntem singurul Parlament din Europa și din lume care nu putem să facem produse pentru a le vinde fără acordul persoanei care deține aceste chestiuni", a declarat Valeriu Zgonea în anul 2016 jurnaliștilor de la dcnews.

Cum s-a ajuns la această situație? 

Există mai multe cauze care își au originea înainte de Revoluție (eg. lipsa unui contract care să reglementeze aceste aspecte între arhitecta Casei Poporului și Statul Român, beneficiarul lucrării), dar sunt și erori ale politicienilor români de după Revoluție, care nu au înțeles importanța "libertății de panoramă".

Conceptul de "libertate de panoramă" provine din cuvântul german Panoramafreiheit și este o limitare a dreptului de autor în sensul de a permite realizarea și publicarea unor fotografii, filmări, desene, picturi etc ale clădirilor, sculpturilor sau ale altor opere de artă, amplasate permanent în spațiul public și pentru care autorul a fost deja remunerat din bani publici.

Reglementarea libertății de panoramă în Uniunea Europeană este neomogenă ca urmare a Directivei 2001/29/CE (Directiva InfoSoc) care a lăsat la latitudinea statelor membre dacă să introducă sau nu excepții sau limitări de la dreptul de autor în acest sens (art. 5 alin. (3) lit. (h) al Directivei InfoSoc).

Așa s-a ajuns ca “libertatea de panoramă” să fie reglementată în mod diferit în statele membre UE. Țări ca Germania sau Marea Britanie permit includerea în panorame în mod liber a acestor opere, altele doar în mod non-comercial și/sau să nu fie subiectul principal al panoramei. Din păcate, nici prin noua reformă UE în domeniul drepturilor de autor nu se are în vedere remedierea acestor diferențe.

În România, potrivit art. 35 (1) din Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (republicarea, 2018), "Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare: [...] f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este utilizată în scopuri comerciale;"

Exprimarea legiuitorului român este destul de ambiguă, fiind susceptibilă de două sensuri:

1. Este nevoie de acord și remunerația autorului în cazul în care imaginea operei este subiectul principal și utilizarea este non-comercială. (condiții cumulative)
2. Este nevoie de acord și remunerația autorului în cazurile (cazul 1) în care imaginea operei este subiectul principal  (și cazul 2) utilizarea este non-comercială. (condiții alternative)

Prima interpretare are în vedere folosirea conjuncției "și" care nu are rol disjunctiv (așa cum este conjuncția "sau"). A doua interpretare are în vedere folosirea de către legiuitor a substantivului "caz" la plural (ie. în afara cazurilor), iar nu la singular, așa cum ar fi fost normal pentru a ne afla în prezența primei interpretări.

În sensul Legi 8/1996, prin scop comercial se înțelege urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material (art. 193 (7) din Legea nr. 8/1996). Este lesne de observat că această definiție este foarte largă și reduce foarte mult sfera utilizărilor, astfel încât și o simplă postare în mediul online (chiar de către o persoană fizică) poate fi văzută ca o utilizare prin care se urmărește un avantaj economic (eg. promovarea, generare de trafic, monetizare prin publicitatea online etc.).

În concluzie, legiuitorul român a ales să excludă de la "libertatea de panoramă" situațiile în care imaginea operei este subiectul principal și/sau(?) dacă este utilizată în scopuri comerciale. Ironia sorții face ca această reglementare să se întoarcă chiar împotriva Camerei Deputaților în procesele cu moștenitorii Ancăi Petrescu.

Oricare ar fi deznodământul proceselor, rămâne în final problema neclarităților legislative și necesitatea de a avea o libertate reală de panoramă în România.

Dacă aveți informații suplimentare sau aveți o altă opinie cu privire la acest articol, nu ezitați să folosiți formularul de comentarii de mai jos.

--
Image: Palace of the Parliament under construction, by Scott Edelman [Public domain], via Wikimedia Commons