29 August 2014

Scuzele și retragerea pozei publicate fara acord

Indiferent de scopul în care a acţionat pârâta C.M. SRL (Pârâta), deținatoarea publicației C. - ziar și web site, care susţine că nu a făcut decât să-şi exercite dreptul la liberă exprimare, Pârâta avea obligaţia, impusă de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (Legea 8/1996), să obţină acordul reclamantei J.M. (Reclamanta) care apărea în fotografie, indiferent cine ar fi crezut Pârâta că este aceasta; existenţa prejudiciului şi în ce constă acesta trebuie dovedite de către Reclamantă; simpla recunoaştere a drepturilor Reclamantei reprezintă o reparaţie corespunzătoare a încălcării drepturilor menţionate anterior, ţinând cont şi de faptul că Pârâta a îndepărtat poza care se afla pe web site-ul publicației şi a publicat şi o erată în ziar, cerând şi scuze pentru eroarea produsă.





În fapt, la 28 iulie 2008 şi la 5 august 2008, publicatia C. şi web site-ul acestuia au publicat două articole referitoare la E.M., mama vitregă a vedetei de televiziune A.M., acestea fiind însoţite de o poză care conţinea imaginea reclamantei din cauză, poză despre care redacţia ziarului credea că aparţine E.M., dar care în realitate aparținea Reclamatei.

La data de 24 septembrie 2008, Reclamanta a introdus o acţiune împotriva Pârâtei, prin care a solicitat, printre altele, să se constate încălcarea dreptului prevăzut la art. 88 din Legea 8/1996, înlăturarea fotografiilor care conţin portretul său şi obligarea Pârâtei la despăgubiri în cuantum de 300.000 EUR.
În primă instanță, Pârâta a invocat lipsa calității procesuale active a Reclamatei, Pârâta susținând că Reclamanta nu are calitatea de titular al dreptului de autor sau al vreunui drept conex, nefiind titularul dreptului patrimonial exclusiv de a autoriza utilizarea operei, aşa cum se prevede expres la art. 12 şi art. 13 din Legea 8/1996. De asemenea, susține Pârâta, se încearcă extrapolarea conţinutului art. 88 din Legea nr. 8/1996, invocat de Reclamantă, denaturându-se sensul acestui text privind necesitatea consimţământului persoanei reprezentate în opera fotografică. Astfel, s-a interpretat greşit, în sensul existenţei în patrimoniul persoanei reprezentate în portret a unui drept de autorizare a utilizării operei, în contradicţie flagrantă cu dispoziţiile art. 13 din Legea 8/1996, care prevăd expres că drepturile patrimoniale de utilizare aparţin exclusiv autorului.
Conform art. 88 din Legea nr. 8/1996, (1) Utilizarea unei opere care conţine un portret necesită consimţământul persoanei reprezentate în acest portret, în condiţiile prevăzute de art. 73, 74 şi 79 din Codul civil. De asemenea, autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă ori să o utilizeze fără consimţământul succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20 de ani după moartea acesteia, cu respectarea şi a dispoziţiilor art. 79 din Codul civil.
(2) În lipsa unei clauze contrare, consimţământul nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza pentru acel portret. De asemenea, existenţa consimţământului se prezumă în condiţiile art. 76 din Codul civil.
Din interpretarea textului legal de mai sus, rezultă în mod evident că titularul dreptului prevăzut este persoana reprezentată în portretul conţinut de operă, astfel că, în speţă, Reclamanta justifică legitimarea procesuală activă de a formula prezenta acţiune, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor arătate, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, excepţia invocată de Pârâta.
Totodată, instanța a respins ca neîntemeiată acţiunea Reclamantei, reținând că nu s-a demonstrat prejudiciul și nu sunt întrunite celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, având în vedere că Pârâta a publicat din eroare fotografia Reclamantei, intenţia sa fiind aceea de a publica fotografia mamei vitrege a A.M., şi nu a Reclamantei, astfel că nu există nici vinovăţia Pârâtei şi nici legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită.
Prin decizia nr. 223/A din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti (CAB), secţia a IX-a civilă şi de proprietate intelectuală, a admis apelul declarat de Reclamantă, a schimbat în parte sentinţa, a admis în parte acţiunea, a constatat că Reclamanta este titulara dreptului de a autoriza utilizarea portretului său, a constatat că Pârâta a încălcat dreptul Reclamantei la autorizarea utilizării portretului prin publicarea fotografiei Reclamantei în publicației C. şi pe site-ul web.
În speţă, este de necontestat că a fost publicat portretul Reclamantei în publicației Pârâtei, fără ca Reclamantei să i se fi cerut acordul, astfel că se verifică ipoteza prevăzută de art. 88 alin. (1) Legea 8/1996.
În ceea ce priveşte condiţiile răspunderii civile delictuale, CAB a considerat că săvârşirea unei fapte ilicite a fost dovedită, aceasta constând tocmai în utilizarea portretului fără consimţământul persoanei reprezentate, fiind evidentă şi culpa, atât timp cât avea această obligaţie pe care şi-a încălcat-o. În cazul răspunderii civile delictuale nu este necesară existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei, fiind suficientă săvârşirea faptei din neglijenţă. Or, chiar prima instanţă reţine că pârâta a publicat din eroare fotografia.
Ceea ce nu s-a dovedit, în speţă, situaţie reţinută corect de către prima instanţă, a fost existenţa prejudiciului şi în ce constă acesta. În aceste condiţii, Curtea de Apel a considerat că simpla recunoaştere a drepturilor Reclamantei reprezintă o reparaţie corespunzătoare a încălcării drepturilor menţionate anterior, ţinând cont şi de faptul că Pârâta a îndepărtat poza care se afla pe site-ul  publicației şi a publicat şi o erată în ziar, cerând şi scuze pentru eroarea produsă.
Pârâta a făcut recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) împotriva deciziei Curții de Apel. Prin decizia secţiei civile şi de proprietate intelectuală, nr. 5850 din 5 Noiembrie 2010, ICCJ a menţinut decizia Curtii de Apel şi a respins recursul ca nefondat.
ICCJ a reținut că indiferent de scopul în care a acţionat Pârâta, care susţine că nu a făcut decât să-şi exercite dreptul la liberă exprimare, aceasta avea obligaţia, impusă de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, să obţină acordul persoanei care apărea în fotografie, indiferent cine ar fi crezut Pârâta că este aceasta.
De asemenea, împrejurarea că instanţa de apel nu a considerat că s-a produs Reclamantei şi un prejudiciu evaluabil pecuniar şi că recunoaşterea încălcării dreptului Reclamantei printr-o hotărâre judecătorească îi este suficientă acesteia nu poate conduce la concluzia că utilizarea fotografiei s-a făcut cu respectarea legii.

0 comments:

Post a Comment