29 March 2016

Comercializare postere / reproduceri ale operelor unor pictori celebri

Dreptul de distribuire – Principiul epuizării – Noțiunea «obiect» – Transfer al imaginii unei opere protejate de pe un poster pe hârtie pe o pânză pentru pictură – Înlocuirea suportului – Incidență asupra epuizării

În cauza C‑419/13,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos), prin decizia din 12 iulie 2013, primită de Curte la 24 iulie 2013, în procedura Art & Allposters International BV împotriva Stichting Pictoright,



Litigiul principal și întrebările preliminare

Pictoright este o societate olandeză de gestiune colectivă a drepturilor de autor, care apără interesele titularilor de drepturi de autor care îi sunt afiliați. Aceasta apără de asemenea, în Țările de Jos, interesele artiștilor străini și ale moștenitorilor lor în temeiul unor convenții colective încheiate cu entități străine care au același obiect. Pictoright este mandatată să exploateze drepturile de autor în numele titularilor lor în special prin acordarea unor licențe și acționând împotriva încălcărilor acestor drepturi.

Allposters comercializează, prin intermediul site‑urilor sale internet, postere și alte tipuri de reproduceri ale operelor unor pictori celebri, protejate de drepturile de autor exploatate de Pictoright. Allposters propune clienților săi, printre altele, reproduceri sub forma unor postere, postere înrămate, postere pe suport de lemn sau pânze pentru pictură. Pentru realizarea acestui din urmă produs, se aplică mai întâi pe un poster pe hârtie care reprezintă opera selectată un strat de materie sintetică (laminat). Apoi imaginea care figurează pe poster este transferată de pe hârtie pe o pânză pentru pictură prin intermediul unui procedeu chimic. În sfârșit, această pânză este fixată pe un suport de lemn. După această operațiune, imaginea operei a dispărut de pe suportul de hârtie. Allposters denumește acest procedeu și rezultatul său „transfer pe pânză”.

Pictoright s‑a opus vânzării transferurilor pe pânză care reproduc opere protejate de drepturi de autor fără consimțământul clienților săi, titulari ai acestor drepturi de autor, și a solicitat Allposters să înceteze această activitate, avertizând că, în caz contrar, va formula o acțiune în instanță.

Întrucât Allposters a refuzat să dea curs acestei cereri, Pictoright a formulat o acțiune împotriva ei la Rechtbank Roermond (Tribunalul din Roermond) în vederea dispunerii încetării oricărei atingeri, directe sau indirecte, aduse drepturilor de autor și drepturilor morale ale titularilor acestor drepturi.

Prin hotărârea din 22 septembrie 2010, Rechtbank Roermond a respins această acțiune. În consecință, Pictoright a formulat apel împotriva respectivei hotărâri la Gerechtshof te ʼs‑Hertogenbosch (Curtea de apel din ʼs‑Hertogenbosch), care, prin hotărârea din 3 ianuarie 2012, a anulat hotărârea menționată și a admis, în mare parte, cererile introduse de Pictoright.

Potrivit acestei din urmă instanțe, vânzarea unui poster sau a unei pânze care reproduce o operă artistică constituie o divulgare în sensul dreptului olandez. Astfel, din hotărârea Hoge Raad der Nederlanden din 19 ianuarie 1979 (NJ 1979/412, Poortvliet) rezultă că are loc o nouă divulgare, în sensul articolului 12 din Legea privind dreptul de autor, atunci când o copie a unei opere puse în circulație de titularul dreptului este distribuită publicului sub o altă formă, în măsura în care cel care comercializează această nouă formă a copiei respective dispune de noi posibilități de exploatare („jurisprudența Poortvliet”). Constatând că posterul pe hârtie, comercializat cu consimțământul titularului dreptului de autor, a suferit o modificare semnificativă care oferă Allposters noi posibilități de exploatare, în măsura în care această modificare îi permite să practice prețuri mai ridicate și să vizeze un grup țintă diferit, Gerechtshof te ʼs‑Hertogenbosch a considerat că comercializarea transferurilor pe pânză constituie o divulgare care, în temeiul dreptului național, este interzisă și a respins argumentul Allposters întemeiat pe epuizarea dreptului de distribuire.

Allposters a formulat recurs la instanța de trimitere. Aceasta contestă, printre altele, pertinența jurisprudenței Poortvliet, precum și interpretarea dată noțiunilor „epuizare” și „divulgare”, care, potrivit acesteia, sunt armonizate în cadrul Uniunii. Allposters consideră că epuizarea dreptului de distribuire, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29, intervine prin distribuirea unei opere încorporate într‑un obiect corporal atunci când copia respectivă a fost pusă în circulație de către titularul dreptului de autor sau cu acordul său. O eventuală modificare ulterioară a acestui obiect nu ar avea nicio incidență asupra epuizării dreptului de distribuire. În schimb, Pictoright susține că, în lipsa unei armonizări a dreptului de adaptare în dreptul Uniunii în materie de drepturi de autor, jurisprudența Poortvliet rămâne valabilă sau cel puțin este conformă cu dreptul Uniunii.

În aceste condiții Hoge Raad der Nederlanden a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Articolul 4 din Directiva 2002/29 reglementează problema dacă dreptul de distribuire al titularului dreptului de autor poate fi exercitat cu privire la reproducerea unei opere protejate prin drepturi de autor care a fost vândută și livrată în cadrul SEE de către titularul dreptului sau cu acordul acestuia, în cazul în care respectiva reproducere a suferit ulterior o modificare de formă și este pusă din nou în circulație în această nouă prezentare?

2)      a)     În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, faptul că a intervenit o modificare în sensul primei întrebări este relevant în speță pentru răspunsul la întrebarea dacă epuizarea drepturilor în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29 este împiedicată sau întreruptă?

b)      În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare litera a), ce criterii trebuie aplicate în speță pentru a putea vorbi despre o modificare a formei unei reproduceri care împiedică sau întrerupe epuizarea drepturilor în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29?

c)      Aceste criterii permit aplicarea criteriului, dezvoltat în dreptul național olandez, potrivit căruia nu se mai poate pune problema epuizării pentru simplul motiv că revânzătorul a dat o altă formă reproducerilor și le‑a distribuit public sub această formă (decizia Hoge Raad din 19 ianuarie 1979, NJ 1979/412, Poortvliet)?”

Decizia Curtii (Camera a patra):

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că principiul epuizării dreptului de distribuire nu se aplică într‑o situație în care reproducerea unei opere protejate, după ce a fost comercializată în Uniunea Europeană cu consimțământul titularului dreptului de autor, a suferit o înlocuire a suportului său, cum este transferul pe o pânză al acestei reproduceri care figura pe un poster pe hârtie, și este pusă din nou în circulație sub noua sa formă.

Sursa si motivarea: CURIA


0 comments:

Post a Comment