20 October 2018

Dreptul de autor în comunism. Ce drepturi aveau fotografii?

În comunism, dar și 6 ani după Revoluție, dreptul de autor asupra operelor (literare, artistice, științifice sau alte asemenea opere de creație intelectuală), create pe teritoriul României, a fost garantat autorilor în condițiile Decretului nr. 321/1956 privind dreptul de autor.


Acesta a fost în vigoare timp de 40 de ani, de la 27 iunie 1956 până la 23 iunie 1996, fiind abrogat și înlocuit abia în 1996 prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Ce drepturi aveau autorii?

Similar cu Legea 8/1996, autorii aveau două categorii de drepturi: morale și patrimoniale (de a trage foloase patrimoniale). Astfel, conform art. 3 din Decret, autorul avea: 
  1. dreptul de a aduce opera la cunoștința publicului;
  2. dreptul de a fi recunoscut autor, opera putând să apară, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia sau fără indicarea de nume;
  3. dreptul de a consimți la folosirea operei de către alții și de a cere încetarea actelor de folosire săvârșite de alții fără consimțământul său;
  4. dreptul la inviolabilitatea operei și la folosirea ei în condiții potrivite cu natura operei, ținând seama de împrejurări;
  5. dreptul de a trage foloase patrimoniale din: a) reproducerea și difuzarea operei; b) reprezentarea sau executarea operei; c) din orice alt mod de folosire licită a operei;
  6. dreptul la reparație patrimonială în caz de folosire fără drept a operei.
Spre deosebire de legislația actuală, în comunism nu era permis ca dreptul de autor să fie înstrăinat (cesionat) prin acte între vii. El se transmitea în cazul morții autorului către moștenitori, în măsura prevăzută de lege. Exercițiul drepturilor patrimoniale de autor putea fi cedat, însă numai pe timp limitat.


Care era durata drepturilor de autor pentru fotografi?

Deși pentru celelalte categorii de autori (eg. scriitori, compozitori, pictori etc.), folosința drepturilor patrimoniale era recunoscută autorului pe tot parcursul vieții autorului, creativitatea fotografilor nu se bucura de aceeași recunoaștere din partea statului comunist.

Astfel, conform art. 7 din Decret, autorul nu avea folosința drepturilor patrimoniale decât: [..] b) pe termen de 10 ani de la apariție cu privire la autorul unei serii de fotografii artistice; c) pe termen de 5 ani de la apariție cu privire la autorul de fotografii artistice separate.

Prin noțiunea de "apariție" se avea în vedere aducerea la cunoștința publicului a operei sau valorificarea acesteia  prin reproducere sau  difuzare, așa cum au apreciat instanțele de judecată.

Atenție: Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare (24 iunie 1996) a actualei Legi privind dreptul de autor și pentru care nu au expirat termenele de protecție, calculate conform procedurilor legislației anterioare, se prelungește până la termenul de protecție prevăzut în noua lege.

Ce se putea fotografia fără acordul altor autori?

Erau permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, dar cu menționarea autorului și cu precizarea locului unde se găsește originalul:
  • transpunerea operelor de pictură, gravură, desen, sau a altor opere de arta plastica prin sculptura, ori a operelor de sculptura prin pictura, gravura, desen și altele de același gen, dacă operele rezultate nu se valorificau;
  • reproducerea în alte dimensiuni a operelor de artă plastică așezate în piețele publice, muzee, pinacoteci sau alte locuri publice cu încuviințarea organelor de conducere ale acestora; cu toate acestea cel care valorifica aceste reproduceri era obligat sa plătească autorului remunerația cuvenită însă numai dacă ele aveau ca obiect principal opera de artă ca atare;

Fotografiile de serviciu

Fotografiile artistice care erau create de autorul salariat al unei organizații socialiste în cadrul obligațiilor rezultând din raportul său de muncă, puteau fi folosite de acea organizație pentru scopuri strâns legate de activitatea sa, fără consimțământul autorului, cu plata remunerației stabilite pentru aceste cazuri și cu respectarea tuturor celorlalte drepturi de autor. 

Timp de 2 ani de la nașterea dreptului de autor, fotografiile nu puteau fi folosite de o alta persoană decât cu încuviințarea organizației în al cărui serviciu a fost creată. 

Opera era considerată creată în cadrul obligațiilor ce rezultă pentru autor din raportul său de muncă,  dacă asemenea obligații erau menționate în contractul de muncă sau dacă ele rezultau din nomenclatorul de funcții ori din planul tematic al organizației sau din alte normative aplicabile în unitate cu caracter obligatoriu pentru angajat.

3 comments ~ Dreptul de autor în comunism. Ce drepturi aveau fotografii?

  1. Perioada scurta era pentru a preveni specula care se face astazi cu drepturile de autor. Terasele si restaurantele sunt falimentate de perceptorii de la organismele de gestiune colectiva.

    ReplyDelete
  2. As dori o lamurire despre drepurile de autor si anume cum se obtine inregistrarea de drepturi de autor pe o carte de poezii proprie, la ce tarif si unde ar fi cel mai bine sa o inregistrez pentru a o putea vinde ulterior?

    ReplyDelete
  3. Pe vremea lui Ceausescu nu conta dreptul de autor al individului ci al unitatii socialiste. Nimeni nu comenta cu drepturile personale. Unitatea avea toate drepturile. Cand te intorceai la redactie, predai negativele si cu asta basta. Ce drepturi sa mai detin eu daca nu mai am negativele?

    ReplyDelete

Comments are moderated. If you want to promote your blog, try to do it in a smart way. Any external link, unrelated to the subject, will be deleted // [RO] Comentariile sunt moderate. Daca vrei sa-ti promovezi blogul, incearca sa o faci intr-un mod inteligent. Orice link extern, fara legatura cu subiectul, va fi sters.