05 October 2018

Mai poate fi fotografiată Casa Poporului?

Mai poate fi fotografiată Casa Poporului? Libertatea de Panoramă

Conform legislației actuale, reproducerea fotografică a unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, trebuie să fie conformă bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare. De asemenea, sunt excluse cazurile în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri și/sau dacă este utilizată în scopuri comerciale.


Așa cum probabil ați auzit din mass-media, moștenitorii Ancăi Petrescu, arhitecta Casei Poporului (Palatul Parlamentului), au dat în judecată Camera Deputaţilor pentru folosirea fără drept a imaginii Casei Poporului. Pe lângă încălcarea drepturilor de autor, moștenitorii invocă și încălcarea unor drepturi conferite de alte legi din domeniul proprietății intelectuale, întrucât arhitecta Anca Petrescu înregistrase la OSIM mai multe mărci care înfățișează din diferite unghiuri clădirea Palatului Parlamentului.

"Orice [re]produce cu imaginea Casei Poporului, Palatului Parlamentului, trebuie să se producă cu acordul nostru din punct de vedere al imaginii. Și apoi exploatarea imaginii duce şi la acel doi la sută pentru persoana care deţine imaginea”, a explicat fiica arhitectei, Cristina Petrescu, pentru ProTV.

Situația incredibilă în care s-a ajuns este rezumată chiar de fostul președinte al Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea:

"O construcție  la care românii au cotizat ani de-a rândul ... [n.n. imaginea] nu aparține statului român, ci unei persoane fizice. Imaginea Parlamentului a fost înregistrată și aparține unei persoane fizice și moștenitorilor săi pentru că statul român, în acest moment, are o problemă pe care nu a rezolvat-o de foarte mult timp. Dacă vrei să faci o fotografie cu Parlamentul României, atunci familia respectivă vă dă în judecată și trebuie să îi dați drepturi. Este vorba de cabinetul de arhitectură al fostei doamnă deputat Anca Petrescu. [...] Suntem singurul Parlament din Europa și din lume care nu putem să facem produse pentru a le vinde fără acordul persoanei care deține aceste chestiuni", a declarat Valeriu Zgonea în anul 2016 jurnaliștilor de la dcnews.

Cum s-a ajuns la această situație? 

Există mai multe cauze care își au originea înainte de Revoluție (eg. lipsa unui contract care să reglementeze aceste aspecte între arhitecta Casei Poporului și Statul Român, beneficiarul lucrării), dar sunt și erori ale politicienilor români de după Revoluție, care nu au înțeles importanța "libertății de panoramă".

Conceptul de "libertate de panoramă" provine din cuvântul german Panoramafreiheit și este o limitare a dreptului de autor în sensul de a permite realizarea și publicarea unor fotografii, filmări, desene, picturi etc ale clădirilor, sculpturilor sau ale altor opere de artă, amplasate permanent în spațiul public și pentru care autorul a fost deja remunerat din bani publici.

Reglementarea libertății de panoramă în Uniunea Europeană este neomogenă ca urmare a Directivei 2001/29/CE (Directiva InfoSoc) care a lăsat la latitudinea statelor membre dacă să introducă sau nu excepții sau limitări de la dreptul de autor în acest sens (art. 5 alin. (3) lit. (h) al Directivei InfoSoc).

Așa s-a ajuns ca “libertatea de panoramă” să fie reglementată în mod diferit în statele membre UE. Țări ca Germania sau Marea Britanie permit includerea în panorame în mod liber a acestor opere, altele doar în mod non-comercial și/sau să nu fie subiectul principal al panoramei. Din păcate, nici prin noua reformă UE în domeniul drepturilor de autor nu se are în vedere remedierea acestor diferențe.

În România, potrivit art. 35 (1) din Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (republicarea, 2018), "Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare: [...] f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este utilizată în scopuri comerciale;"

Exprimarea legiuitorului român este destul de ambiguă, fiind susceptibilă de două sensuri:

  1. Este nevoie de acord și remunerația autorului în cazul în care imaginea operei este subiectul principal și utilizarea este non-comercială. (condiții cumulative)
  2. Este nevoie de acord și remunerația autorului în cazurile (cazul 1) în care imaginea operei este subiectul principal  (și cazul 2) utilizarea este non-comercială. (condiții alternative)

Prima interpretare are în vedere folosirea conjuncției "și" care nu are rol disjunctiv (așa cum este conjuncția "sau"). A doua interpretare are în vedere folosirea de către legiuitor a substantivului "caz" la plural (ie. în afara cazurilor), iar nu la singular, așa cum ar fi fost normal pentru a ne afla în prezența primei interpretări.

În sensul Legi 8/1996, prin scop comercial se înțelege urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material (art. 193 (7) din Legea nr. 8/1996). Este lesne de observat că această definiție este foarte largă și reduce foarte mult sfera utilizărilor, astfel încât și o simplă postare în mediul online (chiar de către o persoană fizică) poate fi văzută ca o utilizare prin care se urmărește un avantaj economic (eg. promovarea, generare de trafic, monetizare prin publicitatea online etc.).

În concluzie, legiuitorul român a ales să excludă de la "libertatea de panoramă" situațiile în care imaginea operei este subiectul principal și/sau(?) dacă este utilizată în scopuri comerciale. Ironia sorții face ca această reglementare să se întoarcă chiar împotriva Camerei Deputaților în procesele cu moștenitorii Ancăi Petrescu.

Oricare ar fi deznodământul proceselor, rămâne în final problema neclarităților legislative și necesitatea de a avea o libertate reală de panoramă în România.

Dacă aveți informații suplimentare sau aveți o altă opinie cu privire la acest articol, nu ezitați să folosiți formularul de comentarii de mai jos.

--
Image: Palace of the Parliament under construction, by Scott Edelman [Public domain], via Wikimedia Commons

7 comments ~ Mai poate fi fotografiată Casa Poporului?

  1. Mai poate fi fotografiata, chiar si filmata. :) Cel putin asa lasa de inteles site-ul www.cic.cdep.ro.

    Iar tarifele sunt publice. Fotografiere profesională: 300 EURO/oră; Filmare profesională: 5000 EURO/oră.

    ReplyDelete
    Replies
    1. N-ar fi exclus ca sa apara pretentii si de la arhitectii/urmasii lor care s-au ocupat de decoratiuniele interioare.

      Delete
  2. Ma indoiesc ca arhitectii puteau lucra pe cabinet individual de arhitectura pe vremea lui Ceausescu. Daca lucra la un Institut, nu cumva acel Institut detine toate drepturile? Chiar atat de incompetenti sunt cei care ne conduc de am ajuns ca cea mai scumpa si reprezentativa cladire sa nu poata fi promovata pentru ca nu se detin drepturile?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Se pare că Anca Petrescu a participat în nume propriu: "La concursul desfasurat intre anii 1981-1982 am participat in nume propriu fiind in concurs printre altele si cu Institutul Carpati, care a revenit cu o alta varianta. Concursul s-a incheiat prin castigarea de catre mine a competitiei." Vezi aici

      Delete
    2. Chestiunea este că proiectele care au fost elaborate înainte de intrarea în vigoare a legii L8/1996 se supuneau decretului D321/1956, al cărui articol 42 spune: „Reglementarea dreptului de autor asupra operelor de arhitectură se va stabili prin Hotarîre a Consiliului de Miniștri potrivit principiilor cuprinse în prezentul decret și ținînd seama de condițile specifice decurgînd din relațiile dintre autor, constructor și beneficiar.” Un astfel de HCM nu s-a emis niciodată, deci arhitecții nu au alt suport juridic pentru drepturile de autor înainte de intrarea în vigoare a L8/1996 decât prevederile contractuale. Îndoi-m-aș că d-na Petrescu a avut un contract care stipula că își rezervă drepturile de autor asupra imaginii clădirii.

      Delete
    3. Nu cred că lipsa acelui HCM poate fi văzută în sensul că "arhitecții nu au alt suport juridic pentru drepturile de autor înainte de intrarea în vigoare a L8/1996" pentru că ar intra în contradicție cu principiile Convenției de la Berna. De altfel, chiar acest Decret 321/1956 se menționa că HCM urma să respecte "principiile cuprinse în prezentul decret".

      După intrarea în vigoare a L 8/1996, exploatarea și termenele de protecție sunt guvernate de noua lege.

      Delete
  3. Pentru fotografiile realizate acum, da. Însă pe mine mă interesează și situația juridică a fotografiilor făcute înainte de 1990. Practic fotografiile _publicate_, de exemplu cele de pe cărțile poștale înainte de 1990 ar trebui să fie libere, să se aplice clauza cu 5 sau 10 ani conform art 7 b) c) din D321/1956.

    ReplyDelete

Comments are moderated. If you want to promote your blog, try to do it in a smart way. Any external link, unrelated to the subject, will be deleted // [RO] Comentariile sunt moderate. Daca vrei sa-ti promovezi blogul, incearca sa o faci intr-un mod inteligent. Orice link extern, fara legatura cu subiectul, va fi sters.