06 November 2018

Dreptul de autor în fotografie: înstrăinarea negativului foto


Înstrăinarea negativului foto - o dispoziție anacronică în era fotografiei digitale

Știți ce este un răboj (pl. răbojuri sau răboaje - în exprimarea Codului Civil de la 1864)? Este o bucată de lemn pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite învoieli între părți (banii datorați, numărul vitelor etc.). Din punct de vedere juridic, răbojurile erau o formă primitivă de contract pentru că înțelegerea dintre părți era însemnată, prin crestături, pe bucăta de lemn care se despica în două, fiecare parte păstrând o bucată de lemn (răboj). Când crestăturile după amândouă bucăți erau egale și corelative, puteau fi un mijloc de probare în instanță.

Legătura dintre răbojuri și negativele foto este că ambele puteau face dovada unui raport juridic și că... nimeni nu le mai folosește în ziua de astăzi.


Probabil că sunt foarte mulți fotografi profesioniști tineri care nu au văzut sau care nu au pus mâna pe un film foto în viața lor și asta nu e o rușine, ci pur și simplu reflectă schimbările tehnologice din domeniu.

Deși Legea dreptului de autor are o vechime de peste 22 de ani și a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului, dispoziția referitoare la negativul foto se încăpățânează să rămână în Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Astfel, actualul art. 87, alin (3) prevede că: Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.

Înstrăinarea negativului foto a fost gândită ca o excepție de la formalitatea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor care trebuie să prevadă expres drepturile transmise, modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii, precum și remunerația. La mijlocul anilor 90, legiuitorul a gândit că, în anumite domenii de activitate, fotograful și clientul nu ar fi avut timp să încheie un contract scris.

Cel mai probabil, legiuitorul a avut în vedere specificul relațiilor din presa scrisă a acelor vremuri, considerând că în situațiile în care fotoreporterii au fost remunerați ar fi inechitabil ca ei să vină ulterior cu pretenții suplimentare, invocând lipsa unui contract scris cu privire la cesiunea drepturilor de autor asupra fotografiilor.

Cum se mai aplică aceste dispoziții la digital?

În lipsa unei practici a instanțelor de judecată, spectrul de interpretare este foarte larg. S-ar putea susține că este o dispoziție pur și simplu căzută în desuetudine care nu se mai aplică digitalului. Alții, dimpotrivă, ar putea specula că fișierul nedemozaicat (.raw/.nef) este echivalentul tehnic al negativului din fotografia analogică. Împotriva acestei susțineri s-ar putea aduce contraargumentul că negativul foto are un suport material, iar legiuitorul a avut în vedere în 1996 înstrăinarea suportului material original împreună cu opera fotografică. Într-o asemenea situație echivalentul negativului ar fi considerat fișierul realizat de camera foto pe suportul de înregistrare. Această situație ridică, la rândul său, probleme în sensul că niciun fotograf nu păstrează pozele pe carduri, iar acestea sunt refolosite.

Din cele de mai sus, se vede cu ușurință că această reglementare nu a mai ținut pasul cu evoluția tehnologică, iar legiuitorul ar trebui să intervină fie prin abrogarea ei, fie prin dispoziții clare aplicabile în domeniul digital. Până la o asemenea modificare, fotografii ar trebui să se gândească de două ori înainte de a trimite fișierele originale (din cameră) la client, pentru a evita o situație în care clientul să-i opună aceste dispoziții legale.

0 comments:

Post a Comment

Comments are moderated. If you want to promote your blog, try to do it in a smart way. Any external link, unrelated to the subject, will be deleted // [RO] Comentariile sunt moderate. Daca vrei sa-ti promovezi blogul, incearca sa o faci intr-un mod inteligent. Orice link extern, fara legatura cu subiectul, va fi sters.